Munţii Rodnei

Relieful Munţilor Rodnei

Muntii Rodnei, cel mai important masiv din nordul Carpatilor Orientali s-au format in era secundara (mezozoica), a doua era geologica, acum 245-64 milioane de ani si au avut parte de modificari continue. In aceasta ero incepe incretirea alpina si se formeaza Muntii Stancosi, Alpii, Pirineii si Himalaya. Apar primele plante cu flori, primele păsări, mamifere, pești osoși si primii dinozauri. Masivul se prezinta sub forma unui horst format din sisturi cristaline, delimitat de doua falii profunde: falia Rodnei la sud si falia Dragos Voda la nord.(Horst in geologie reprezinta un bloc de tip masiv muntos sau deluros, marginit de falii si ridicat in raport cu doua compartimente vecine mai coborate.)

Din punct de vedere al compozitiei rocilor sunt formati din sisturi cristaline de epizona in partea centrala in zona Bretila, Repedea si Rebra. (Epizona reprezinta ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile unui metamorfism regional slab intr-o zonă superficială de metamorfism în scoarța Pământului pe o adincime de aproximativ 6 km). Extremitatile vestice si sudice sunt formate in cea mai mare parte din marne, gresii, calacare si conglomerate precum si andezite, dacite si riolite in zona sudica in special in magurile situate pe cursul de apa al Somesului Mare: Magura Mare, Magurile de Sus si de Jos, Magura Porcului, Magura Singeorz, etc. Aceste roci sunt importante din punct de vedere economic, de ele fiind legate mineralizarile si, în special, sulfurile metalice aflate în exploatare.

Necesitatea de a cunoaste structura geologica a acestor munti apare pe la inceputul secolului al XIX-lea datorita interesului de a exploata resursele naturale de aici in special metalele neferoase. Astfel primul care face un studiu cuprinzator despre structura geologica a Muntilor Rodnei este Paul Maria Partsch (1791-1856) specialist vienez in mineralogie în anul 1826. Acesta stabileste pentru prima data faptul ca masivul are o structura cristalina centrala, cu depozite tertiare formate din gresii, marne, conglomerate si calcare la extremitati avind si o zone semnificative de roci eruptive noi (dacite, riolite, andezite). Structura geologica a rocilor a contribuit la crearea unui reliefului existent cu pereti abruti in nord, creste ascutite si semete printre care se gasesc numeroase vai lungi si adinci.

Al doilea factor major care a contribuit la formarea reliefului actual al Muntilor Rodnei in special pe versantul nordic a fost eroziunea provocata de glaciatiuni in era cuaternara care a avut ca rezultat formarea de caldari glaciare cu iezere, praguri glaciare și morene (depozite de roci transportate sau depuse de ghețari) precum si de zone cu blocuri eratice formate din bolovani adusi de miscarea ghetarilor. După topirea acestora a rămas un relief ce se caracterizează prin prezența unor forme precum văile glaciare cu profilul transversal sub forma literei „U” si circuri glaciare cu depresiuni în care s-au format ulterior lacurile glaciare. Pe versantul nordic se gasesc numeroase caldari glaciare numite si circuri glaciare cum ar fi Caldarile Pietrisului, Ineului, Buhaescului, Repedei, Negoiescului, Cimpoiesei, Bistritei Aurii care sunt punctul de pornire a numeroase piraie izvorite din depozitele detritice depozite rezultate prin acumularea fragmentelor provenite din dezagregarea materialelor preexistente.

Versantul sudic are putine urme glaciare reprezentate de citeva caldari cum ar fi Caldarea Birsanilor pe Anies, Caldarea Gargalaului sub Vf. Galatului, Caldarea Mihaesei, etc. si de numeroase ochiuri de apa formate la topirea zapezilor sub virfurile Ineului, Corongisului si Galatului. Pe acest versant vai lungi si cu debite destul de bogate, aproape paralele cum ar fi Cobasel, Izvorul Bailor, Anies, Cormaia, Rebra si Gersa.

Din punct de vedere geomorfologic Muntii Rodnei se pot delimita la trei mari compartimente: Ineu, Pietrosu si Batrina in ordine descrescatoare pe inaltime.

Vf. Rosu vazut dinspre pasul Rotunda (foto: AS)