Munţii Rodnei

Relieful Munţilor Rodnei - Morfologia

Din punct de vedere geomorfologic caracteristicile reliefului pot fi tratate in functie de altitudine pe trei trepte:

• prima treapta cea de la baza muntelui numita si treapta joasa delimitata de luncile riurilor care inconjoara masivul;
• a doua treapta reprezentata de platourile Muntiilor Rodnei sunt: Suprafata Batrana si Suprafata Rotunda;
• a treia treapta si cea mai inalta e formata de culmile montane inalte.

In ceea ce priveste fragmentarea masivului, aceasta poate fi analizata pe doua directii: orizontala si verticala.

• Fragmentarea orizontala: se refera la divizarea crestei principale in mai multe directii: cinci in partea nordica, mai scurte si neramificate si sase creste secundare in partea sudica mult mai dezvoltate si mai ramificate decit cele din nord.
• Fragmentarea verticala: se refera la adancimea vailor. Acestea sunt foarte adanci si scurte in sectorul nordic si mai lungi si mai domoale in sud.

Muntii Rodnei pot fi impartiti in trei mari zone de relief dupa virfurile cele mai importante si caracteristicile geomorfologice incepind dinspre est si mergind pe creasta principala spre vest. Aceste compartimente sunt: Ineu, Pietrosu si Batrina.

Ineu Are o forma conica si o inaltime de 2279 m fiind cel mai inalt virf din partea de est a masivului. De pe acest virf pleaca radial citeva creste secundare. Astfel spre est se situeaza culmea Dosul Gajei, Virful Rosu si Ineut spre sud-est, spre sud Muntele Curatel, Muntele Craciunel spre sud-vest si Vf. Tomnatec si creasta Plescutei catre nord. Spre nord-vest virful are un perete mai abrupt celelalte zone de acces din vest, sud si est fiind mai domoale. Este format din roci cristaline puternic metamorfozate ca micasisturile, paragnaise, sisturi epimetamorfice, sisturi sericitografitoase si calcare acoperite pe alocuri de grohotisuri.	Vf. Ineu vazut din Saua Gajei spre Vf. Ineut (foto: AS)
Pietrosu Este cel mai inalt virf al masivului cu o inaltime de 2303 m. Este situat in afara crestei principale in partea de nord a masivului pe creasta formata de Vf. Repedea, Buhaescu, Pietrosu. Rocile din care este constituit sunt sisturile sericito-cloritoase, filite, amfibolite in partea sudica si calcare in partea nordica acoperite cu depozite glaciare si grohotisuri. Din punct de vedere morfologic strajuieste trei creste principale. Spre sud este creasta care porneste de la Vf. Rabla, Laptelui, Vf. Repede, Cormaia, Obarsia Rebrii, la nord este creasta formata din Virful Repedea, Buhaescu si continua cu Pietrosu. Cea de-a treia creasta orientata pe directia est-vest este formata de Vf. Buhaescu Mare, Vf. Gropilor, Tarnita Batranei.	Vf. Pietrosu vazut dinpre nord (foto: Magurean Dacian)
Batrana Al treilea compartiment al Muntilor Rodnei este format in jurul Muntelui Batrana (1710 m) situat in partea vestica a crestei principale. Este alcatuit din roci sedimentare din perioada cretacica (150-65 milianane de ani i.e.n.): gresii, marne, menilite, sisturi bituminoase, roci flisoide, calcare, etc.). Zona are o altitudine de 1600-1700 m destul de plata cu vai dispuse radial in jurul virfurilor Batrana, Nedeii si Muncelului. Relieful are o fragmentare destul de accentuata cu forme mai rotunjite decit restul masivului. Cu Vf. Batrana se termina practic creasta principala in partea de vest. Spre sud , sud-vest se intinde o creasta mica formata de Culmea Slanigea, Vf. Nedeii si Vf. Muncelul.	Vf. Batrina vazut dinspre sud (foto: AS)